R.I.P. (Rust In Pieces)

E luna mai. 5 luni de lipsa a mea de pe blog. Stiu ca nu sunt foarte citit, dar cei care m-au mai citit ma intrebau de ce am renuntat. Raspunsul e simplu: nu am renuntat, numai ca nu prea am mai avut despre ce scrie. As fi putut institui un fel de revista a presei, vesti din lumea auto, sau ceva de genul asta, dar nu imi face absolut nici un fel de placere sa scriu despre falimente, probleme si scaderi de vanzari de 60%. Cu atat mai putin placut ar fi sa analizez cauzele care au dus la prabusirea pietei auto, in afara de clasica, adesea-pomenita si mult-prea-invinovatita criza economica mondiala, care, iata, in ciuda asigurarilor guvernamentale din octombrie, nu se stie cum, ne-a afectat si pe noi, si inca mai tare decat pe multi altii. O sa ma rezum la a spune doar atat: in toata istoria noastra pe plaiurile mioritice, daca a existat ceva care putea sa ne afecteze, ne-a afectat! (multumim mult, Murphy)

In tot acest timp de absenta, marii producatori au fost prea ocupati sa isi salveze fundurile si fondurile (alea pe care le mai au). Modele noi nu au prea mai aparut, cel putin nimic care sa merite mentionat de catre mine.

As putea vorbi despre Opel Insignia, ce pare a fi o masinuta cat de cat reusita. Dar nu o gasesc catusi de putin spectaculoasa! E doar inca o euro-cutiuta de clasa medie. Toata lumea fabrica acum euro-cutiute, inclusiv japonezii care ar trebui sa nu aiba idee despre concept. Problema e, de fapt, ca ei l-au cam inventat. Da, vine cu ceva gadget-uri care erau in trecut apanajul altor clase. So what? Spre marea disperare a Opel, brand-ul va fi intotdeauna cel gresit, mai mult asociat cu Corsele cu faruri bulbucate, de 10 ani vechime, si cu omniprezentul Astra Classic la preturi ultra-hiper-mega-promotionale.

As putea vorbi despre lansarea noului Porsche Panara... pardon, Panamera. Numai ca nu am cum sa vorbesc despre asa ceva, si asta din principiu! Nimeni, dar absolut nimeni, nu ma va putea convinge ca vehiculul ala (ca altfel nu pot sa ii spun) este un adevarat Porsche, oricat de comuna ar fi platforma tehnica cu cea a legendei 911. Nimeni, dar absolut nimeni, nu ma va putea convinge ca designul este altfel decat hidos. Nimeni, dar absolut nimeni, nu ma va putea convinge sa scriu mai mult decat atat despre el.

As putea vorbi poate despre nou-anuntatele modele M Sport pe care le primesc gamele X5 si X6 de la BMW. Exact ce voiau jumatate din fitzosii care isi fac veacul prin Dorobanti / Radu Beller: niste dulapuri si frigidere (ca albul e la moda) pe roti si mai rapide decat ce au in prezent! Sa fie absolut siguri ca pot concura cu masinile super-sport ale celeilalte jumatati din fitzosi! Sunt convins ca motoarele dezvoltate de divizia M Power sunt niste bijuterii tehnice, extrem de inteligent gandite, probabil ca as putea sa fiu impresionat de ele. Dar au o mare problema: sunt puse pe niste masini care nu imi inspira absolut nimic. Si mai e o problema, sunt destul de scumpe incat jumatate din fitzosii mai sus pomeniti sa nu si le permita, de fapt, pentru ca leasing-urile nu mai crediteaza cum o faceau odata.



As putea vorbi despre noul Chevrolet Camaro. Dar... nu mai e nou de acum un an. A fost doar amanat la nesfarsit! Un muscle-car care vine prea tarziu pentru a mai ajuta GM. Frumoasa, foarte puternica, foarte placuta la condus, a iesit doar la momentul inoportun. Cum se va comporta ca si vanzari, ramane de vazut.


Din pacate, industria a inceput sa se resimta foarte tare in urma caderii pietei. Nu mai sunt bani pentru dezvoltare de-adevaratelea. Toata lumea incearca sa modifice, sa adapteze modele vechi, e mai ieftin decat sa se dezvolte ceva nou. Noul Ford Fiesta e bazat pe Mazda 2 (sau vice-versa, nu conteaza pana la urma). Noul Ford Ka il are sub caroserie pe aproape la fel de noul noul Fiat 500 si pe deloc noul Panda. Daca Mazda face parte din familie, drept care o inrudire era oarecum normala si de asteptat, achizitionarea dreptului de a folosi platforma de la Fiat pentru cel mai mic Ford de pe piata mi se pare o incercare aproape disperata de a taia costuri.

Nu mai exista bani. Nu mai exista posibilitati. Concerne se naruie, altele le iau locul. Nimic nu e stabil. Nu mai e domeniul efervescent despre care imi placea sa scriu si sa vorbesc. Sper doar sa isi revina!

WHAT THE FUCK?!

O asteptam de foarte multa vreme. M-am gandit de foarte multe ori la ea, dat fiind ca ideea nu e chiar noua (fanii seriei Back To The Future stiu despre ce vorbesc), si mi-am pus o mie de intrebari fara raspuns legate de siguranta cand am mai crescut si am inceput sa ma documentez referitor la cum functioneaza de fapt un reactor nuclear. Intotdeauna am crezut ca daca putem avea submarine si portavioane cu propulsie nucleara (ba chiar au fost proiecte de avioane cu asa ceva) inseamna ca si o masina, mai devreme sau mai tarziu, va putea s-o aiba. E adevarat, gandul ma ducea automat la Cernobil, cel mai mare dezastru nuclear pana in prezent (dat fiind ca nu exista date absolut certe despre accidentul de la Windscale din '57). Dar... Windscale era in '57, iar Cernobil a existat doar pentru ca s-au intrunit niste conditii absolut speciale (daca vreti detaliile, le gasiti aici). De-atunci, am mai evoluat un pic, poate. Daca nu noi, macar tehnologia.

Deocamdata e la stadiu in nuce, dar pare a fi o idee cu potential. Vine de la Cadillac si are un nume cu rezonante atat de polivalente incat nu are rost sa il mai comentez: WTF! Indeed, wtf, mate? Abrevierea vine de la World Thorium Fuel. Cata imaginatie!!! Ideea, in realitate, nu e deocamdata suta la suta sustenabila, inca mai sunt de facut niste progrese. Dar exista avantaje: thoriul este mult mai putin nociv decat uraniul, produce izotopi cu perioada de injumatatire a radioactivitatii mult mai scurta. E adevarat, sunt un milion de factori de luat in calcul, dar de-aia am fost inzestrati cu creiere mai puternice decat ale maimutelor, ca sa ii luam in calcul! Nu e decat un exercitiu de imaginatie facut de un inventator. Un gand traznit. But, oh, the possibilities!

Ca design, nu-mi zice nimic. De fapt, nici macar nu ar trebui sa zica ceva cuiva. E doar un receptacul pentru ideea de energie nucleara in automobil. Poate sa arate asa cum arata, sau ca un ARO 244. E la fel de revolutionara. E la fel de misterioasa. E un posibil pas catre viitorul indepartat.

Nu ma asteptam la asa ceva de la voi, Cadillac! Dar, pe de alta parte, a ajuns si in Statele Unite sa coste benzina cat in Europa, asa ca nu e chiar de mirare ca cineva a inceput sa aiba fantezii cu atomi pe 4 roti.

Comeback crizat

Dupa o pauza de trei luni, revin sa va explic de ce am luat-o. Primul motiv ar fi o lipsa totala de noutati atragatoare pe piata auto. Ce era de iesit prin Europa a cam iesit. Precum copiii mici si simpatici in timp de razboi, noile creatii ale diversilor producatori auto au iesit pe portile fabricilor cu bucurie si speranta in priviri, numai ca sa constate ca in jurul lor e distrugere si un haos de neimaginat. Iar modele care alta data s-ar fi bucurat de receptivitatea unei piete care sa le primeasca cu bratele deschide acum s-au lovit de zidul inexorabil al celei mai dure crize din ultimii 70 de ani.

Acum vreo 4 luni scriam un articol foarte critic la adresa noilor venite Mercedez-Benz GLK si Audi Q5. Se pare ca publicul a fost si mai dur decat mine: pur si simplu nu le-a vrut. GLK e in piata de 5 luni, timp in care am avut fix 3 cereri pentru o asemenea masina, si asta in conditiile in care masinile vandute de noi costa mai putin decat in reprezentantele mono-marca. La Audi Q5 situatia e si mai jalnica: e de doua luni pe piata (din noiembrie), si nu am avut nici macar o singura cerere! Singura perioada in care a suscitat ceva interes a fost cu vreo doua luni inainte de lansare. Atunci au fost persoane care au intrebat. Dar asta era in septembrie, o luna linistita, in care spectrul crizei inca parea indepartat, guvernul striga sus si tare ca economia duduie, toate erau calme si 1 EURO = 3.6 RON. Dupa trei luni, alegeri parlamentare soldate cu schimbarea guvernului, ajungerea crizei in fiecare casa via ecran TV, 12% cadere a leului si schimbarea pentru a n-spea oara a taxei auto, acest interes nu numai ca pare sa se fi stins, dar ai jura pe rosu ca nu a existat vreodata!

In tot acest timp, producatorii de automobile din toata lumea urla ca din gura de sarpe. Situatia in Statele Unite nu poate fi descrisa decat in doua cuvinte, "disperare cumplita", iar cea din Europa nu e prea departe de acelasi stadiu.
Si, in tot acest timp, potentialii clienti isi freaca fericita mainile gandind "Moaaaaama nene, sa vezi ce or sa scada astia preturile la masini, mama lor de nenorociti, ca prea erau scumpe!". Pentru genul asta de oameni am o veste: sunteti de o imbecilitate crunta! Sunteti gata sa afirmati ca dincolo de varful propriilor nasuri nu exista nimic! Si inainte de a sari la gatul meu, o sa va explic si de ce sunteti atat de varza.

Sa luam spre exemplu un Audi de 40.000 Euro, care, datorita crizei si clientilor, va trebui vandut pe la vreo 33.000 Euro (ca sa se scape de el). Ce chilipir, dom'le! Mda, numai ca lucrurile functioneaza asa: dealer-ul nu mai face aproape nici un profit la masina (daca nu cumva e fortat s-o dea in pierdere, totul cu invoire de la importator, ca sa-si deblocheze banii), importatorul nu mai face nici el nici un pic de profit , iar producatorul, adica Audi, suporta o parte din pierdere. Pana aici nimic spectaculos, iar clientul ahtiat dupa chilipiruri va ridica din umeri neinteresat.

Numai ca mai e un aspect: bugetul de cercetare al producatorilor, astfel incat sa scoata masini noi, sa isi innoiasca tehnologia si, in general, sa existe un progres (ca altfel umblam toti cu Ford Model T), se cifreaza pe la vreo 2 miliarde de Euro in cazul aceluiasi Audi. Cele 2 miliarde vin din profitul facut prin vanzarea masinilor in anii precedenti. Daca nu mai exista profit, nu vor exista nici modele noi. Chestie inacceptabila! Drept care producatorul se va orienta spre alte surse de unde sa ia banii respectivi, si singurul loc de unde se mai poate taia ar fi CALITATEA. Asta inseamna... ce? Hai ca spun eu, simplu si direct: masini mai proaste. Calitate de ansamblare inferioara, mai putini roboti de mare precizie, ochi inchisi la mici defecte de fabricatie de catre CTC, piese mai ieftine, facute din materiale de o calitate inferioara celei de pana acum, deci care se si defecteaza mai repede...

Si acum un iubitor de masini ar trebui sa fi inteles totul deja, si sa se gandeasca la o multime de nume: Hispano-Suiza, Simca, Duesenberg, Studebacker, Cord, Hudson, Isotta-Fraschini, Auburn, DeSoto. Toate marci de renume la un moment dat, toate falimentate de diverse crize economice, cele mai multe in urma marelui crah din anii '30. Cam aici a dus, printre alti factori, si ideea "Las' ca le ieftinesc ei". Oameni au dus alti oameni la faliment.

Bravo, distinsi clienti. Raman la parerea mea dintotdeauna: ia-ti masina pe care ti-o permiti! Daca nu ti-o permiti, atunci mergi dracului cu RATB-ul.