marți, 26 august 2008

From The Ashes

Se zice despre americani ca au obiceiul sa isi creeze singuri si cu relativa rapiditate zei si religii, figuri legendare si mituri. Poate pentru ca sunt o natiune tanara, care dupa ce s-a chinuit sa isi colonizeze actualele teritorii vaste, s-a trezit cu statutul de super-putere. Iar o super-putere are nevoie de identitate. Asa ca s-au apucat sa si-o fabrice, bucata cu bucata.


Unul din primii zei a fost automobilul, necesar pentru strabaterea ceva mai rapida a unei tari imense, urmat foarte indeaproape de industria cinematografica, si ea necesara pentru distrarea unei tari in continua crestere demografica. Fordul Model T, prima masina produsa in serie mare, se nastea in 1908 iar primele studiouri de la Hollywood dateaza din 1911; si de-atunci cei doi zei s-au sustinut reciproc. Atat de bine chiar, incat au existat masini care si-au castigat o faima nemuritoare prin filme. Nu ma voi referi la sus-mentionatul Model T, ajuns star de cinema, pentru ca oricum la vremea respectiva nu aveai ce altceva sa cumperi. In schimb, in anii '60 si '70 piata americana oferea o imensa plaja de alegere. Din era respectiva s-a ramas cu doar cateva nume. Mai tine minte cineva cum arata Ford Fairlane in acea perioada? Sau un Chevrolet Chevelle? Nu? Nici eu. Erau masini bune si performante, dar au avut ghinionul sa nu fie atat de cool incat sa atraga atentia unui producator de cinema. In schimb, orice iubitor de masini sau filme va sti cativa adevarati clasici.


Prima generatie de Ford Mustang si Dodge Charger din generatia 1968 - 1970, uite doua masini la care te uiti tremurand daca esti pasionat. Si asta nu pentru ca ar mai fi acum, dupa 40 de ani, niste referinte in materie de putere, tinuta de drum sau performante. Tremuri pentru ca sunt exagerat de frumoase. Pentru ca au tot ce trebuie sa aiba o masina dupa care sa intorci capul. Si, poate cel mai mult, pentru ca iti aduci aminte de ce sunt in stare in filmul "Bullitt", unde le-ai vazut fugarindu-se fara mila prin jumatate de San Francisco. Iata un duel memorabil: Mustang V8 vs. Charger R/T. Steve McQueen va fi intotdeauna asociat unui GT390 verde (culoare neasteptata, nu?) si rareori vei gasi o masina a baietilor rai mai amenintatoare decat un Charger negru cu motor puternic.



Pontiac Firebird Trans Am? Nu tremuri, dar zambesti in sinea ta si aproape ca te astepti sa iti vorbeasca. Inca mai tii minte ca te uitai in primii ani de dupa Revolutie la "Knight Rider", chiar daca acum ti-ar fi un pic rusine sa recunosti. Pe vremea aia era haios sa iti inchipui ca ai putea si tu sa ai o masina parca scoasa dintr-o carte science-fiction. Faruri escamotabile? Forma aia care ti se parea super-hiper-mega-aerodinamica? Nici nu iti inchipuiai ca in versiunea ei de baza avea un pic sub 100 de cai putere!!!



Si hai sa iti mai dau un motiv sa tremuri: Dodge Challenger. Nu ai auzit de el cand erai mic, pentru ca Ceausescu voia sa crezi ca nu exista alte marci in afara de Dacia, Skoda, Lada si Trabant. Nu ai auzit de el cand ai mai crescut, pentru ca a avut o productie scurta si ca durata, si ca numar. A aparut in 1970 si a disparut in 1974. Dar, daca iti plac masinile, poate ca intr-o discutie a aparut si subiectul "filme cu masini" si atunci un alt impatimit a spus "Vanishing Point"... si ti-a trezit curiozitatea destul cat sa il vezi. Asta e filmul care a facut masina absolut celebra. E imposibil sa iti placa masinile, filmele despre ele, si sa nu ramai marcat de frumusetea intimidanta a Challenger-ului R/T din film. Un coupe elegant, impetuos si de neoprit care, in scurta sa viata, s-a batut de la egal la egal cu orice alt muscle car. Daca Mustang-ul si Charger-ul au ramas vestite pentru duelul lor foarte personal din "Bullitt", Challenger a fost masina care a provocat la lupta pe toata lumea. Si avea si mijloacele de a o face. Motoarele ajungeau pana la 7.2 litri iar cu sfertul de mila terminai socotelile in fix 13 secunde, asta fara a modifica in nici un fel masina. Sunt destul de putine masinile care in zilele noastre ajung la asemenea performante. Nu e de mirare ca doar doua lucruri au reusit s-o opreasca: buldozere in film si criza mondiala a petrolului in viata reala.

Si, la aproape 40 de ani de la provocarea adresata tuturor, Challenger renaste din propria-i cenusa. Cu un design inspirat direct si fara ocolisuri din istorie, o platforma noua, un motor Hemi de 6,1L si 425 CP, si cu un sasiu competitiv, coupe-ul care in 1971 a trezit in americani idealul libertatii date de o sosea goala si un motor puternic revine pe piata parca pentru a se amuza de concurentii sai de odinioara: Ford Mustang (care a reusit, in urma unui recent efort urias, sa isi recastige o parte din renumele si frumusetea de odinioara) si Dodge Charger (care s-a ingrasat atat de mult incat acum are 4 usi si arata ca un batran recuperator de datorii, numai pozele din "copilarie" ne mai amintesc de baiatul rebel si energic). Cat despre Pontiac Firebird Trans Am... numai de bine, modelul fiind decedat. Sunt zvonuri destul de credibile ca se asteapta un come-back si la el, avand aceeasi platforma cu noul Chevy Camaro, dar pana nu o vad in vitrina, ma abtin.



Acum Challenger a ajuns si pe meleaguri pe care nu credea ca va ajunge vreodata. Dat jos de pe camionul de transport si adus in parcarea de prezentare, parca ti-l inchipuiai intrebandu-se "where the hell have I landed?". Intre o gramada de Mercedes C, E, S si M-Klasse, BMW seria 3 sau X5 si X6, Audi Q7 si alte masini europene, stranii pentru el, putea sa-si recunoasca drept cunostinte doar un Ford Mustang V6, fata de care nu putea simti decat condescendenta, si un Chevrolet Corvette C6, cu care mai ca s-ar fi luat un pic la tranta, macar pe un sfert de mila.

Dar s-a dovedit ca nu are de ce isi face probleme. Odata iesit pe strada, a inceput sa atraga atentia imediat prin alura perfect proportionata, prin talia impozanta si agresiva, prin design-ul retro irezistibil si, nu in ultimul rand, prin bolborositul ce se aude din evacuare. Un sunet foarte promitator, de altfel, pentru ca tradeaza motorul V8 de mare litraj, gata oricand sa isi arate muschii. Sa nu uitam ca peste ocean, Hemi este sinonimul performantelor superlative, al puterii in valuri si al cuplului exploziv. Motoare Hemi modificate atingeau viteze ametitoare inca din anii '60, incinerand sfertul de mila, distanta clasica americana a curselor de sprint, in mai putin de 10 secunde. Lucrurile nu s-au schimbat. Challenger SRT8 standard, nemodificat, opreste cronometrul la 13,3 secunde, iar acceleratia pana la 100 km/h se incheie in fix 5 secunde. Da, exista masini mai rapide, dar putine au trecut in CV statutul de stea de cinema sau un nume cu asemenea rezonante.

Avand in vedere valorile de mai sus, franele nu puteau fi decat de inalta performanta si ele. Cei de la Brembo s-au ocupat indeaproape de acest aspect, livrand un sistem cu arhitectura speciala, cu discuri de 360x32 mm pentru axul fata si 350x26 mm pentru axul spate, imbracate in etriere rosii cu 4 pistoane fiecare, pentru distribuirea eficienta a fortei.

Pentru trecerea in noul mileniu, Dodge a optat pentru sistemele moderne de siguranta si securitate. Farurile lui SRT8 beneficiaza de lumina incandescenta a Xenonului, ABS-ul vine cu sistem de asistenta la franarea de urgenta, sistemul de control al tractiunii e integrat unui program electronic de stabilitate (ESP) de ultima generatie. Sursa audio cu Radio si CD este proiectata de Alpine iar sistemul de navigatie este Harmon Becker, incintele acustice de inalta fidelitate purtand brand-ul Stillwater/Kicker, o marca americana de prestigiu in domeniul audio.



In afara de Challenger SRT8, vor mai exista inca doua versiuni ce vor strabate soselele din pacate nu atat de libere ca altadata: SE, versiunea de baza cu un motor V6 de 250 CP, si, deloc surprinzator, va fi inviata legenda R/T, care va beneficia de un V8 Hemi mai mic, de "doar" 5.7L si 370 CP. Ambele motoare Hemi se lauda cu o transmisie automata secventiala 5 trepte cu control pe schimbator, model AutoStick, spre deosebire de SE, care va avea va avea o transmisie automata clasica in 4 trepte. R/T va fi singurul care va oferi optiunea unei transmisii manuale in 6 trepte, schimbatorul de viteze fiind in aceeasi forma de maner de pistol care a placut atat de mult la versiunea din 1970.

De asemenea, in a doua jumatate a lui 2009 sau in 2010 se asteapta un motor Hemi de 6,4L cu o putere estimata la 500 CP. In aceeasi perioada e asteptata si versiunea cabrio, Challenger Convertible. Dumnezeule, nu suna bine?


Pentru amatorii de tuning, se stie deja ca vor exista numeroase kituri de modificare si accesorii iar pentru cei care vor un Challenger cu adevarat special, vor exista editii speciale. "Hennessey Performance" ofera deja modificarea lor standard pentru motoarele Hemi, care duce versiunea SRT8 la 650 CP, si o supra-licitare pana la 680 CP. Se stie cu siguranta ca "Saleen" are "pe teava" doua modele de mare putere, care extrag din motorul de pe versiunea R/T, cu ajutorul unui compresor mecanic, 500, respectiv peste 700 CP. In paralel, pentru cei carora un Saleen Challenger li se pare prea slab, "Mr. Norm's" ofera alte doua modele modificate, unul de 637 CP iar celalalt de 900 CP, cel din urma folosind un compresor Kenne Bell de mare presiune si benzina cu cifra octanica 105.


Avand in vedere puterile aiuritoare la care va ajunge, putem sa consideram ca deja Challenger a provocat din nou la duel o lume intreaga si ca are de ce fi increzator in fortele proprii, chiar daca i-ar sta in cale din nou buldozere.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mai bine comun si tern cu un A5 alb sau un 3 Cabrio negru decat un monstru american cu motor de RABA si bord finisat ca LOGAN!!! Americanele au avut ceva de spus acum multa vreme!

Nic spunea...

Anonimule... Ai stat in masina asta? Nu de alta, dar habitaclul e foarte european.